marți, 3 noiembrie 2009

Agonie


Tacere,intr-o camera inchisa.
Gandurile adorm pe pian.
Ploaie de toamna tarzie
Bate violent si sacadat in geam.

Revin brusc la realitate.E frig.
Gasesc scrisorile deschise pe birou.
Lumanarile incet se sting
Si camera devine un ... cavou.

Pe pat tarasc trupul epuizat.
Ma uit la ceas.S-a stricat?
Nu-mi vine a crede :
Timpul a paralizat.

Tresar, respir si ma inec.
M-am inselat,ceasul merge.
O migrena ma apasa.Acum trece
Dar umbrele prind viata in viziunea mea.
Imi amintesc cu amaraciune
Pasiunea acelei priviri departe de fapte
Starnind nebunie si dorinta
In omul din mine, in totala mea fiinta.

Adorm de oboseala in planset sec.
Lumina lunii inlocuieste arsul bec.
Murmur o dorinta printre gene
Si ma pierd din nou inconstient in vise.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu