Chills

Prima zi de iarnǎ … și nu am știut decât când a fost prea târziu. Am ieșit în rochie. Fatalitate! Afarǎ e frig. Ca și ieri, de altfel. Totuși nu am simțit vreo schimare, dar iarna sigur e pe drum.

Cât am tânjit dupǎ ea toatǎ vara, cǎlduroasǎ a naibii! Acum pot sǎ o miros … doamne! Ce bine e: aer curat, proaspǎt, rece, îți intrǎ în oase și îți ridicǎ tot pǎrul de pe mâini și de pe picioare. Mǎ cuprind fiorii de aici de pe scaun numai când mǎ gândesc. și nu, nu e frig în casǎ la mine. Am centrala pornitǎ. Sǎ vinǎ mai repede și zǎpada, și sǎrbǎtorile, și vacanța, și colindǎtorii, și Hrușcǎ, Crǎciunul, mediile stricate din primul semestru, bulgǎri de zǎpadǎ în ureche, sǎ curgǎ cu vin fiert și șosete flaușate!!! Trǎiascǎ și rudele venite în vizitǎ menite sǎ te scoatǎ din singurul nerv care ți-a mai rǎmas! Noroc pentru toate acestea! Noroc pentru iarnǎ!

Pe lângǎ acești fiori, mai vin din urmǎ și cei trimiși de Cupidon … șmecherul! Are chef de bǎșcǎlie, pare-mi-se … e nebun. Te lovește direct în fund … ul inimii. Te strǎpunge așa frumușel și îți bagǎ pe gât niște dorințe uneori stupide, alteori nebunești. Te nimerești sǎ te îndrǎgostești, cum e și normal de altfel, de o persoanǎ nepotrivitǎ ție, din diferite puncte de vedere (aici e discutabil în fiecare caz).

Iaca: pe lângǎ fiorii pe care îi simt când ies afarǎ îmbrǎcatǎ eventual în rochie, mai vin fiorii când îl vǎd, cu ochiii lui tulburǎtor de albaștri, blond, cu pǎrul rǎvǎșit, cu haina lui neagrǎ (bunǎ la toate vremurile). Uneori tresar când îi recunosc hanoracele prin mulțime. Tresar, mǎ ia cu fiori.

Nu am ce sǎ fac. Cu frigul mai fac eu cum fac. Mai pun o hainǎ pe mine, mǎ mai îmbrac. Dar cu el?

Eh … și eu acuma. De parcǎ ar fi prima datǎ … o sǎ supraviețuiesc. Totuși ador senzația de a fi strǎpunsǎ de Cupidon. Mǎ simt motivatǎ sǎ … zâmbesc poate?!