Adio

Mai bine azi decât un alt mâine. E timpul să te las în urmă. Ti-am fost adăpost la nevoie, am fost patul mult aşteptat dup-o călătorie lungă pe valurile agitate ale Mării Negre. Ţi-am oferit şi pâine şi sare, şi suflet şi carne. Timpul meu a devenit al tău. Totul aproape … eram pregătită să ți-l ofer pe tavă.

Dar în schimb ce era să primesc? Câteva nopți înfundate de hormoni şi orgolii? Două mâini orbecăind să prindă perechea de sâni, două coapse pline? O gură însetată şi flămândă după moliciunea pielii de femeie? O privire întunecată de dorință şi nepăsare?

Aş vrea să am valul tău de pasiune în fiecare noapte, în fiecare ora, clipă. E ca o gură de apă rece într-o zi dogoritoare în deşert. Dar vii prea rar şi pleci prea des. Gândeşti prea mult şi simti prea putin. Eşti prea rece ca să te apropii.

Suntem la granița dintre “da” si “nu”, un om de lut cald cu ochi de foc şi o fiintă de-a pururi rece şi indiferentă. Poate focul meu nu e îndeajuns de fierbinte să-ți topească inima, poate nu sunt Yin-ul Yang-ului tău.

Eşti un fel de Sburător, un călător printre femei. Pe una o vrei, pe alta o iei. Fie …

Nu mă-ntreba “de ce”, nu-mi cere explicații. Golul rămâne gol şi pe tine te cheamă necunoscutul. Tinerețea e plină de fete proaste şi baieti aroganți amețiți de iluzia iubirii. Nu ştim nimic. Trăim doar iluzia, nu sentimentul propriu-zis şi mult căutat.

Numele tău îmi răsună mereu în minte, în vise, ca un clinchet de cioburi lovindu-se într-un gol imens. Nu te îngrijora, îți voi alimenta orgoliul în continuare … în inima mea, când tu vei fi deja departe, pe alte meleaguri, poate gândindu-te stocastic, accidental la mine. 

Poate te iubesc, 

A ta 

Ursula ♥♥♥